Biserica salvata de la demolare

img013Dupa demolarea Bisericii “Sfantul Nicolae” din Pitesti numita si “Biserica cu ceas” (caci avea un ceas sus, la clopotnita), au venit utilajele – tancuri, escavatoare si tractoare, la Biserica Domneasca “Sfantul Gheorghe” pentru demolare.
La acea data personalul bisericii era urmatorul: Pr. Marin S. Diaconescu – preot paroh (acesta si-a cerut pensionarea care i s-a si aprobat), Pr. Marin Braniste – preot II (care a luat si parohiatul), Ion Costelian – cantaret. Acestia din urma au fost repartizati cu scriptele la parohia vecina, “Mavrodolu”.
Sub presiunea comunistilor s-a facut un Proces-verbal prin care preotii, in afara de preotul Marin Braniste, au scris ca: “daca autoritatile considera ca este necesara demolarea Bisericii Sfantul Gheorghe, suntem de acord”.
Preotul Braniste s-a dus in aceeasi zi la Bucuresti sa intervina pentru salvarea lacasului de cult. Conducerea Judeteana de Partid era divizata in aceasta problema. Presedintele Sandu era pentru mentinerea Bisericii, iar vicepresedintele Ghigiu era cel mai infocat sustinator al demolarii ei. Multi altii erau de partea lui.
Preotul Marin Braniste s-a dus direct la vrednicul de pomenire patriarhul Justinian Marina. Era seara si Prea Fericirea Sa isi facea plimbarea prin parcul Patriarhiei cu un monah insotitor. Calugarul de la poarta nu l-a lasat pe parintele Braniste sa intre “ca asa are ordin”. Preotul Braniste insa, s-a dus pe cealalta parte a parcului si a sarit zidul cu reverenda pe el. Parintele Patriarh vazand pe cineva escaladand zidul pe-nserat, s-a speriat putin si a intrebat strigand tare:
“- Cine e?” Preotul a raspuns: “- Eu sunt, Prea Fericirea Voastra, preotul Marin Braniste de la Pitesti”. “Vino incoace si spune-mi ce doresti!?” zise Patriarhul.
Mentionez ca preotul Marin Braniste ii era cunoscut Parintelui Patriarh inca de la Seminarul din Ramnicul Valcea, cand prin 1935 seminaristii de la Curtea de Arges au fost mutati pentru un an la Valcea. Directorul de atunci, Chirita, era liberal si taranistii i-au desfiintat Seminarul. Preotul Braniste, fiind premiant, dar si noua copii la parinti, a fost scutit de taxa. De altfel, familia Braniste era indeobste cunoscuta, fratele parintelui, Preotul Ene Braniste era cunoscut ca fiind unul din cei mai mari liturgisti ortodocsi.
Parintele Marin Braniste i-a spus: “Prea Fericirea Voastra, la Pitesti s-a demolat Biserica Sfantul Nicolae si au adus tancurile sa o demoleze si pe a noastra, Biserica Sfantul Gheorghe”. Patriarhul a raspuns: “Mai, fir-ar sa fie, rau si-a bagat dracul coada acolo, hai la cancelarie”.
Acolo a dat un telefon lui Bodnaras si, in cele din urma, s-a dat ordin la Partid la Pitesti sa se stea pe loc, ca va veni o comisie acolo. Au venit vreo 7 tovarasi de la Monumente Istorice, de la Departamentul de Culte, de la Comitetul Central, Conducerea Partidului de la Pitesti, etc.
Dupa discutii – pro si contra – s-a hotarat ca “acest singur monument istoric al Pitestiului sa nu se demoleze, si Monumentele Istorice, statul in speta, sa o readuca la forma initiala”. Si, intr-adevar, intre anii 1964-1968 “Monumentele Istorice” cu arhitectul Alexandru Bals au restaurat biserica.
In aceasta situatie aflandu-se biserica, in 1968, am fost numit  preot II, eu, Constantin Grigorescu.  Am intervenit cu “oameni grei” din conducere, si biserica din muzeu, cum se preconiza sa ramana, a redevenit biserica obisnuita de mir, ea fiind foarte indragita de pitesteni si admirata de turistii si peregrinii romani si straini. Marturii avem in doua carti de onoare: una pentru vizitatorii romani si alta pentru cei straini. Au semnat in cea din urma: americani, englezi, chinezi, japonezi, francezi, germani, rusi, etc.
Pr. Constantin GRIGORESCU



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × 5 =

This entry was posted on 07/03/2014 and is filed under Istoricul Bisericii. Written by: . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.